Unele momente şi personaje sunt parcă anume întâmplate în viaţă pentru a ni le aminti cu drag "la vreun pahar singuratic cu vin sau la vreo sticlă văduvită de bere". Dar numai redate în scris îşi păstrează pulsul şi o parte din savoarea de atunci. Nostalgic? Poate. Totuşi, cui nu-i place să se regăsească în paginile cărţii preferate, să trăiască alături de eroii ei, să participe la aventuri antologice, pline de haz, ce au avut loc într-o parcare din Bucureşti sau în inima continentului negru? Unii le-au trăit, alţii şi-ar dori, puţini le scriu, celelalte sunt pe cale să se întâmple...
Mai jucăm ce mai jucăm şi bate cineva la uşă. Boieru, puţin crispat şi cu mâinile în şolduri, stătea să pocnească în cadrul uşii. „Ce-ai păţit, bre?“, făcu Moşu mirat. „Ţi-a întins aia pieile pe matale?“ „Bă, era să mi-o întindă definitiv, bă, tembela dreacu’!“, se agită Boieru intrând înăuntru. „Ia de ne povesteşte!“, zice Moşu închizând uşa după el. „Băi, băieţi“, năvăli Boieru în cameră, „cu ce dracu’ m-aţi pricopsit, bă? Aia era
sado-maţochistă, buei!
N-am avut nici în viaţa asta, nici în ălea anterioare, parte de aşa ceva!“ „Eh, toate au început, stai liniştit“, râse Moşu. „Ce vorbeşti, mă?“, ridică Boieru dintr-o sprânceană. „Dă-mi şi mie un suc d-ăla, că mi s-a uscat gura la cât am fugit de nebună, zău! Fiţi atenţi aci!“ Îşi aruncă rapid un pahar pe gâtlej şi începe să-i dea cu „înşir-te mărgărite“. „Intră aia în cameră şi bag puţină conversaţie: «Bei ceva?». «Nu, mersi, da’ mă duc puţin până la baie, tu dezbracă-te, între timp!» Mă dau la chiloţi şi-mi apare, mânca-v-aş, cu nişte bikini de piele, cu lanţuri de drujbă pe ea, vreo două perechi de cătuşe şi un fel de bici din care a început să pocnească cum făceam eu când mergeam cu pluguşorul. M-am speriat şi am căzut din pat, ‘tu-o-n gât de dezaxată! Am eschivat milimetric vreo două lovituri, că mă urmărea prin cameră ca o posedată şi nu ştiu ce dracu’ tot striga la mine, credeam că e vrăjitoare d-aia vudu. O băgasem rău pe mânecă! La un moment dat a prins-o oboseala, da’, până să-i zic că eu sunt din ăla normal, mi-a fript vreo două bice pe buci de m-am căcat pe mine, îmi venea s-o dau cu capu’ de pereţi! M-am făcut spre ea, urlând, da’ mi-a arătat biciu’ şi m-am baricadat în baie. A dat să intre peste mine, îmi ziceam că atât mi-a fost, mă umple nebuna de băşici dacă o scap înăuntru! Frica mi-a dat putere, tată, şi nu m-a biruit la împinsul uşii. Într-un final am lămurit-o, conversând cu ea prin gaura cheii, că nu am pasiuni să o iau pe coajă nici măcar la mine-n casă, darmite pe alte continente! A fost foarte dezamăgită, ea credea că-mi place şi că fac ca ăia de se dau sclavi. Doamne-Dumnezeule ce-am trăit! Şi-a strâns catrafusele, da’ nu scăpam de ea, că să-i dau 30 de coco pentru deranj, că se schimbase în costum, că ea a pierdut timp cu mine şi alte căcaturi de-astea. I-am băgat în palmă 10 coco şi
i-am dat vânt pe uşă, că dacă nu mai avea biciu’ în mână eram tătuţ, crescuse tupeu’ pe mine! Cum nu răspundea nimeni la voi, zic hai să vin pe la Moşu, să mă mai liniştesc la puls. Când am deschis uşa, nebuna era la lift! Vine la mine şi mă întreabă dacă nu cumva vreunul dintre prietenii mei preferă chestii d-astea. I-am dat camera ta, Babule, ha-ha!“, a încheiat Boieru în râsetele noastre prelungite. „Moşule, nu mai plec de la tine, să-mi faci loc în pat, hă-hă!“, râdea Babu.
Am dat în cărţi până pe la unu-două în noapte. Pe la patru dimineaţa, am fost iar în prag de infarct, din pricina telefonului. „Care dracu’ eşti, mă?“, răspund eu politicos. „Bă“, îl aud pe Babu, „a venit aia a lu’ Boieru.
M-am căcat pe mine de frică! Acuma cred că a plecat, da’ m-a speriat rău urâta dreacu’, avea în mână un bici de piele, se juca cu el şi tot ridica din sprâncene ca şi cum m-ar provoca la o chestie d-aia maţochistă. F*tu-l în cur pe mă-sa, n-a glumit, bă, Boieru! Hai, noapte bună!“
Prin creierii nopţii mi se face de mers la baie. Trec pe lângă toaleta de cucoane, care avea uşa întredeschisă şi
s-auzea apa curgând. „Ce dracu’?“, îmi spun şi dau uşa la o parte. În continuare, ia de vezi tablou: Candy, goală de la brâu în jos, stătea crăcită cu un picior în aer şi unul pe planetă, spălându-şi de zor fofoloanca într-una dintre chiuvete. Am salvat imaginea în memorie şi, ca să nu plec la fel de discret cum am apărut, bag un „Bau!“ scurt. Fata s-a transformat instant în statuie, cu un picior pe chiuvetă şi cu-o mână între craci, da’ după două secunde s-a pus pe chirăit de ziceai că-i alarmă antiaeriană. Uimit de câţi decibeli ascunsese până atunci în ea, mă întorc rapid şi-mi pierd urma în toaleta masculilor.
Auzeam pe hol vocea lui Babu, înjurând de zor vocea care nu se mai oprea din ţipăreală. Hop! şi eu afară, pozând în mirat: „Ce-i, ce-i?“. Vreo două siluete masculine tocmai năvăleau în toaleta femeilor. Nevinovat, intru şi eu cu ei. Imaginea se prezenta cam aşa: trei „masculări“, eu, Babu şi Boieru, urmăreau mesmerizaţi o nebună
semi-goală, din care săreau picuri de apă şi care se mişca ameţitor de repede să-şi adune hainele ce le scăpa periodic. O clipă am crezut că face asta intenţionat, ca să ne holbăm la ea, da’, la cât de tare ţipa „Ochiupe! Ochiupe!“ şi se agita precum o găină lovită definitiv de streche cronică, am eliminat această posibilitate.
Surpriza fusese totală pentru biata Candy, nici măcar nu se uita la cine intrase peste ea. Era de-a dreptul năucită în disperarea ei nudă!
Am închis uşa şi râdeam sprijinându-ne de pereţi, când apare Panseluţă cu părul explodat aleator şi tridimensional, frecându-şi de zor cu o mână ochiu’ cât ceapa de apă şi cu cealaltă controlându-şi starea ouălelor personale. Peste astea suprapunea un căscat cu o deschidere uriaşă. „Ce ‘reacu’ aveţi, mă?“, îngăimă el, schimbând mâna de la ouă la nas. „Bă, nu te mai furişa aşa pe la spate că-mi sperii nervii cu mufa asta! Parcă ai fi dormit pe